Maica... Maica iubea rugăciunea. Uneori îmi părea că devine rugăciune. Pentru orice făcea, se ruga. Din tot ce trăia, făcea rugăciune, punându-se în fața Domnului cu onestitate și încredere în mila și dragostea Lui.
Când o întrebam ceva, putea să aibă trei răspunsuri: „Da” – și atunci sigur că era motiv de bucurie –, „Nu” – dar măcar știam ce urmează – sau „Ne mai rugăm”. Odată, la răspunsul acesta, am încercat să o conving să zică „Da”. „Haideți, Maică...” Și râzând, mi-a zis: „Dar ce, nu-ți place să te rogi?”
Maicii îi plăcea să se roage, deoarece pentru ea rugăciunea era întâlnire cu Cel pe Care Îl iubea. Am adunat în cărticica aceasta multe dintre rugăciunile Maicii. Este felul ei simplu, adevărat, onest, de a se pune în fața Domnului, cu toate ale ei. Sunt rugăciuni strânse din jurnalul convertirii sale, rugăciuni pe care le-a rostit în mod spontan la conferințe sau rugăciuni pe care am rugat-o să le scrie, pentru diferite nevoi pe care le aveam.
Nădăjduim să fie spre folos, spre mângâiere și spre întărire pe cale.
Monahia Sofronia Rădulescu