Publicat
Dorul de Dumnezeu îl avem de la naștere. Întâi e dorul, apoi nevoile, după care dorințele. Când invidiem, când desfrânăm, de fapt ne e dor de Dumnezeu, dar rămânem la suprafață și stăm în dorințe. Soluția e de a-L chema în invidie, în desfrânare, adică să trăim patima îndreptând-o spre Dumnezeu. Orice patimă e rău folosită. În realitate, patima e o ocazie de a ne lucra dorul.
Maica Rafaela
Citește alte articole despre: